A fi feministă, deși nu crezi în avort versus avortul în România comunistă

09771c93d2a25a864d579fcf54e8f571

Care este discuția actuală a avortului în general? – Din ce punct de vedere? Din toate punctele de vedere.

Cred că putem numi punctele de vedere și legile privind avortul în lume diversitate. În USA, avorturile sunt legale deși unele state pot limita sau impune anumite reguli asupra avortului. Cea mai recentă abordare – cea a lui Trump, care este pro-life, și care, deoarece nu neagă că avortul este o crimă, consideră că trebuie să existe un fel de pedeapsă pentru femeile care avortează. În Asia, problema cea mai actuală este cea a avortului selectiv privind fetușii feminini, unde dezechilibrul dintre fetuși masulini și feminini îl depășește și pe cel din India. În Europa, avortul este în general legal, la cerere, deși în unele țări precum Spania sau Polonia, acesta se face numai sub anumite condiții, iar Malta este singură țara din Europa în care este interzis.

Motivele pentru care avortul este o problematică atât de mare țin de mulți factori: moralitate, etică, religie, credință, finanțe, populația lumii. Este, în fond, sau nu, o crimă? Și dacă este, atunci nu trebuie pedepsită ca o crimă, preccum toate celelalte? Avortul a fost și va rămâne în continuare un subiect controversat care, de fiecare data când va fi menționat, va fi plasat între opinii pro și contra, dar în fond, nu este altceva decât un drept al femeilor, deci va rămâne întotdeauna o problematică a liberei alegeri, și nu una de alegere a vieții.

lincoln-memorial

La momentul inaugurarii noului presedinte al Statelor Unite, Donald Trump, a avut loc in paralel “Marşul Femeilor” (women’s march). Este un eveniment de amploare prin care femeile cer drepturi egale si proteseaza impotriva remarcilor misogine si celor legate de avort ale acestuia. La eveniment au luat parte şi celebritati precum Madonna, care a ținut un discurs spectaculos și a susținut un concert, Amy Shummer, Janelle Monae, Michael Moore și mulți alții.

Deși protestul simbolizează solidaritate, există, totuși, un punct discordant printre femeile care iau parte la eveniment, acesta fiind avortul. Este vorba despre femeile conservatoare care militează politic împotrivă avortului dar care, au anunțat că participă la marș deoarece și ele au obiective precum concediu maternal prelungit și salarii egale. Just, însă nu la fel de just pare acest lucru dacă ne gândim că, la un asemenea marș anti-Trump, participă oameni care, votându-l tocmai pentru ceea ce cred, au ajutat la punerea să în funcție.

katehoos_pussypower2

Săptămâna trecută, oraganizatorii Marșului Femeilor au lansat o platformă prin care cer “liberul acces la un avort în siguranță, legal și la prețuri accesibil și metode contraceptive pentru toți oamenii, indiferent de locație sau educatie”. Unul dintre principalii organizatori ai evenimentului, Linda Sarsour, a afirmat că marșul a fost organizat la scară largă din punct de vedere al principiilor, tocmai pentru că oricine să se poată asocia cu el. De asemenea, această mai spune că “nu sunt un marș pro-avort, ci un marș pro-femei”. Cu toate aceste condiții însă, femeile contra-avort afrima că se simt stinghere față de acest prostest. Ceea ce duce la întrebarea: te poți numi, oare, feministă, dacă nu crezi în avort?

Vorbind despre platforma care cere liberul acces la avort în siguranță, ne întoarcem la România anilor 60, ilustrata în filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.

blog_img

4 luni, 3 saptamani și 2 zile portretizeaza într-o mare măsura România lui Ceaușescu, România în care avorturile ilegale erau la ordinea zilei -mergeai cu sonda prinsă cu un leucpolast la seriviciu, stateai la coadă la carne sau la lapte, făceai de mâncare. Nu exista un loc stass în care se desfășura avortul, se putea întâmpla oriunde, însă în pare parte se petrecea în garsoniere în care nu te mai întorceai vreodată. Lumea porfita de slabiciunea și de disperarea femeilor însărcinate care nu se puteau face responsabile de viața unui copil, pentru că cel mai probabil nu aveau nici timpul nici resursele necesare pentru a-l crește. Regizorul Cristian Mungiu spune această poveste prin intermediul celor doua personaje, Otilia și Găbița – cele două trec prin dificultăți morale și practice puse de faptul că una dintre ele vrea să faca avort în anii 1980. O decizie grea, deoarece era ilegal controlul natalității și a avorturilor, cei care încălcau aceste legi riscau pedepse.

România anilor 1960 nu încuraja avorturile, asta datorita faptului că în aceasta perioada țara avea o creștere a populației de aproape zero, asta însemnând pentru Nicolae Ceaușescu o forță de muncă scăzută – adică prea puține mâini care să lucreze pentru patria mamă. Deci, ce a făcut Ceaușescu mai departe a fost sa interzică avorturile, erau permise în cazuri speciale, aici vorbim despre viol, incest, punerea in pericol a vieții mamei sau dacă femeia în cauza avea peste 45 de ani și cel puțin patru nasteri anterioare. Ca sa nu mai vorbim despre faptul că guvernul a crescut taxele pentru cuplurile care nu aveau niciun copil și aveam mai mult de douăzeci și cinci de ani. Ca să încurajeze sarcinile guvernul a oferit recompense în bani pentru nasterea celui de-al treilea copil iar taxele erau micsorate cu 30%. Și toate aceste decizii au funcționat pentru o perioada, rata natalității a crescut drastic, însă doar pentru puțin timp decoarece femeile au început să recurga la avorturi ilegale și foarte periculoase. Multe dintre ele ajungeau la spital, moment în care se începeau anchete, un lucru era clar și era sfant – nu ai habar de niciun avort, n-ai idee cine l-a facut, nu știi despre ce vorbesc doctorii. Astfel a început o dramă care a durat 24 de ani, din 1966 până în 1989, la căderea regimului comunist.

 Însă asta nu este tot, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile spune povestea Gabiței, o fată pe la 20 de ani însărcinată, care apelează disperată la un astfel de ajutor ilegal pentru a scăpa de sarcina. Ce se întamplă este că ajunge pe mâinile unui sociopat lipsit de scrupule, practicant ilegal de avorturi, cunoscut drept Domnul Bebe. Acest domn Bebe cere inițial o sumo de 3000 de lei, pe care fetel se chinuie să o adune, însă ajunge la concluzia ca nu poate risca ani grei de pușcărie pentru niște amărați de bani – așa că le forțează pe cele două să se culce cu el. Din disperare, cele doua acceptă – Mungiu ilustrează un act de viol drept un avantaj moral. Fetele rămân evident traumatizate de aceasta experiență în care, paradoxal cumva, s-au postituat pentru un avort. Filmul încapsulează întunecimea epocii comuniste nu doar prin caracterizările convingatoare, intriga realista, dar si printr-o artă cinematografică specraculoasă care te transportă înapoi în timp.

41015-xl

În această perioadă peste 10.000 de femei au murit din cauza avorturilor ilegale, deşi numărul este probabil mult mai mare, acestea fiind doar datele înregistrate oficial. Tot atunci au venit pe lume peste 2 milioane de copii – “decreţeii”, cum au fost porecliţi ulterior – copii născuţi nu din dragoste, ci din frică, lăsaţi să trăiască doar pentru că părinţii lor s-au temut să vor plăti cu viaţa sau cu libertatea  dacă vor încerca să scape de ei. În anul 2005 apare un film-documentar care vorbeste despre această perioadă, un film despre generația din care face parte și Florin Iepan, regizorul filmului Decrețeii – Născuți la comandă. 

 

DENISA BALINT

20.05.2017

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s